ARTICOL : BOGDAN BADIU
M-am dus la Romania’s Salsa Week, cu un cort într-un troller.
M-am întors de acolo cu febră musculară……și prieteni noi, mai multă dragoste pentru salsa, bachata si kizomba, ore de somn de recuperat, vocabularul de spaniolă îmbogățit, momente de-alea de revelație în care ai impresia c-ai înțeles sensul vieții, pantofii vraiște.
Nepoți, când o să veniți pe lume, o să am ce vă povesti!Să merg? Să nu merg? Decizia am luat-o fix în ziua de joi. Vineri seara eram pe drum, așa că am ajuns direct la petrecere. Nu tu încălzire, nu tu hai să ne obișnuim, nu tu nimic. M-a “lovit” brusc.
CUM E CÂND TE “LOVEȘTE”
Am doar 6 săptămâni de salsa la activ, de cât m-am apucat de cursuri la școala lui Wilmark. N-am mai făcut nimic înainte. Când vii de la nivelul de începător super noob ca mine și te trezești brusc printre avansați, profesioniști din zona competițională și campioni internaționali, “chavos” și “mamacitas” nativi, de la mama lor, pe unii s-ar putea să-i descurajeze.
“Aaa, eu nu cred că pot să fac asta.”
Pe alții, s-ar putea să-i stimuleze:
“Pfoaaaa, așa o să fiu eu peste 2-5-100 de ani?”
Mie mi-a dat un boost.
Când stai acolo, exact ca un copil care și-a lipit obrajii de vitrina cu bomboane, și te uiți la cum dansează cei din jur, îți vine să NU MAI STAI. Adica, ori pleci acasă, ori îți miști dracului fundul pe parchetul ăla și faci ceva… orice… pașii de bază…2-3 prize… o întoarcere… FUCK! CHIAR DANSEZ CU CINEVA! Și e mai pricepută decât mine, deși pretinde că e începătoare și nu știe mare lucru.
Vedeți? Asta-i modestia autentică, oameni buni. Să ai ceva skill avansat și să crezi în continuare despre tine că ești la început și că e loc de mai bine.
UN PIC DESPRE MINDSETUL ÎNCEPĂTORULUI
Poate pentru fete foarte începătoare pare mai ușor să invețe ceva de la un partener cu 12 clase de dans peste. Se lasă conduse, el se pricepe cum să le mânuiască în așa fel încât să nu se calce pe picioare.
În schimb, un băiat foarte începător ca mine, care nu știe semnalele pe care ea le așteaptă, a trebuit să cerșească value din partea ei și… culmea… l-a primit. Pentru că și ele au primit o mână de ajutor de la avansați când erau la început. Și chiar au răbdare cu tine.
“Hei, de când n-ai mai dansat cu un începător?”
“Bună, de dansul cu tine depinde trecerea mea la intermediari.”
“Pfoaa, asta-i piesa mea preferată, trebuie să dansăm pe ea.”
“And now It’s our song. :D”
“Uite, ei sunt Wilmark și Alexandra – instructorii mei. Or să mă supravegheze pe furiș în timp ce dansez cu tine. Da, o să-mi dea și notă. Nu vreau să repet clasa.”
“Știu că nu-s la nivelul tău, dar am să-ți arăt cum dansau părinții noștri la ceaiuri, pe vremuri. We can’t blame them for that!”
“Bună, am doar x ședințe de dans, dar am venit special la festival ca să ies cât mai mult din zona de confort. Chiar dacă le nimeresc sau mă prostesc, at least we’re having fun.”
Așa că zâmbește-le, spune-le mulțumesc și dă-le, frate, la final, o îmbrățișare de-aia pe care s-o țină minte.
Și-uite așa s-a dus și petrecerea de vineri. Pentru mine, cam pe la 5 dimineața.
Apoi somn, grăsimi (nuci, semințe) + orice dulce (fruct, ciocolată) = combinația optimă care-mi dă energie.
Sâmbătă m-am hotărât să intru în seturi, unul după altul și să urmăresc să dansez și cu profesionistele.
“Hello, I’m a fresh starter. I’ve got only several weeks. I saw your dancing skills over there and I really want to know how it feels to dance with a pro. Oh, you’re from Russia. Cool.”
Și chiar se simt flatate de compliment, pentru că nu încerci să le pui pe un piedestal, periindu-le frumos, ci pentru că e un compliment naiv de fucking sincer.
“Băiatul ăsta e atât de “junior”, încât e uimit de orice figură ce sare mai sus de nivelul lui. Și asta chiar e curiozitate și pasiune autentică. Ține-te tare în continuare!”
Apoi încep să-ți dea sfaturi și povești despre cum era la început. How cool is that? 🙂
Cred că asta a fost cea mai importantă încuraraje pe care am primit-o:
“Aaa, da? Ai numai 6 săptămâni? F. tare, te miști destul de bine. Stai să vezi cum o să dansăm peste un an, când o să revii aici. O să strălucim!”
CE N-AM RATAT. WORKSHOPURILE.
Alege-ți câteva importante pentru tine! Eu m-am înscris într-o singură zi la vreo 3, unul după altul, și au fost foarte obositoare. Mai ales, cel de SALSA CALI, care e un fel de salsa pe steroizi și trebuie să dansezi ca un diavol tasmanian. 😀
CE AM RATAT. BOOTCAMPURILE.
Băi, frate, e un nene – Chiquito îi spune – de la trupa Dominican Power, care a pus în scenă o coregrafie tribală, pe care a pregătit-o timp de o săptămână cu oameni de toate vârstele, culorile și nivelurile.
Știți cum s-a văzut?
Când ei erau pe scenă, la gală, și eu eram pe scaunul meu de spectator, chiar aveam impresia că-s cocoțat pe un jeep, într-un safari african. Era ceva mistic acolo și mi-a părut rău că nu-s pe scenă cu ei.
CE AM ÎNȚELES ȘI DE CE MI S-A PĂRUT IMPORTANT SĂ VIN LA RSW
Indiferent la ce nivel ești, e important să fii PREZENT, ACOLO ȘI ATUNCI.
Și să-ți imaginezi că ești tu în pielea lor. Că tu faci figurile alea șmechere și că le întorci, le învârți de pe-o parte pe alta și le dai pe spate până nu mai știi de tine. Pentru că DA … ajungi să uiți de tine. De-asta salsa mi-a cam adus aminte de SUFI – practica islamică prin care misticul reușește să între în transă, dansând. E hipnotic. Pentru că ajungi să nu mai fi conștient de ce e în jur, nici măcar de dans. La un moment dat, cred că dansul devine un soi de reflex inconștient care curge de la sine, fără să mai fii atent. Voi simțiți asta cânt dansați? Cred ca e și-o dimensiune spirituală, pe-acolo, în treaba asta cu dansul.
DE CE SALSA, PERCUȚIA ȘI ARTELE MARȚIALE AU CEVA ÎN COMUN
Eu vin din zona de percuționiști amatori. Mi-au plăcut tobele, Moș Crăciun mi-a dăruit un set, îmi place să mă joc și să dau în ele. Asta mi-a dezvoltat simțul ritmului, felul în care îmi coordonez diferit brațele și picioarele. De-asta am menționat și la workshop-ul de salsa cali că atunci când dansez cu o parteneră simt ca și cum aș cânta la un instrument muzical. “Apăs” pe notele care trebuie, dau semnalele potrivite, improvizez mișcările. Eu sunt dirijorul, dar ea este muzica. Și e fabulos cum poți construi împreună coregrafia de la 0, în funcție de starea pe care ți-o dă muzica. De-asta și prefer cubana tradițională. E atât de imprevizibilă, încât nu știi niciodată cu ce te poate surprinde.
La fel e și la karate. Sau “E ca-n tenis”, vorba maestrului Caragiu.
AAAAA, ERA SĂ UIT
Aveam nevoie de o călătorie departe de oraș, doar ca să scap de “Despacito”.
Am avut noroc, n-am auzit o notă de “despacito” la festival. Sau n-am fost eu pe fază. Mi s-a urat vacanță plăcută, uite că s-a adeverit.
Viva los salseros, Viva Vama Veche, Viva RSW.
“Bogdan! Hai, mamă, acasă!”
🎺🎸🎺🎷
– la Salsa Week Romania.
.
