Să învățam de la copiii, acesta este motto-ul ei. Niciodată nu i-a plăcut să se descrie singură. A început gimnastica sportivă la vârsta de 6 ani la Clubul Sportiv Dinamo București, iar la 8 ani se îndrăgostea iremediabil de gimnastica ritmică sub îndrumarea D-nei Doina Firica la CSS Triumf București.
Cristina Ion, la 16 ani debuta pe scena teatrului de revistă Constantin Tănase, urmând o perioada de 6 ani în care a făcut parte din ansamblul de balet al teatrului și a participat la emisiuni de televiziune în vogă la aceea vreme. Apoi a urmat o perioadă de 5 ani în care a făcut parte din trupa de dans internațională cu care a susținut spectacole zilnice pe Vasele de Croaziere ale companiei MSC Crociere.
La finalizarea acestui proiect a urmat cursurile de Facultății de Educație Fizică și Sport, fiind licențiata apoi în Gimnastică.
Pasiunea pentru predat a descoperit-o alături de “Wilmark Dance Academy” (stilul latino-american) și de Dance Planet (balet începători și gimnastică) pentru ca mai apoi să continuie activitatea în cadrul propriei școli de dans : Școala de Dans SBK care se bucură de numeroase premii naționale și internaționale.
În prezent activitatea principală este de profesor de gimnastică, instructor de contemporan și de dansuri latino-americane, prietenă și uneori mamă pentru copiii înscriși la propria Scoală de Dans SBK. Cristina este și organizator de evenimente al concursului de dans “Sensation Best Cup!” și organizator al taberei de dans “Let’s Dance Camp!”
În tot acest timp nu s-a oprit din dans. A avut diverse colaborări cu artiști naționali și internaționali atât pentru evenimente private cât și apariții TV. Are propria trupă de dans pentru evenimente și emisiuni TV.
Cum s-a născut școala ta de dans, Star Best Kids și de ce ai ales să lucrezi cu copiii?
Am încercat diverse colaborări până când mi-am dat seama că nu pot avea aceleași viziuni și dorințe ca și colaboratorii mei, motiv pentru care am decis să plec singură la drum. Am ales să lucrez cu copiii pentru că sunt suflete pure și sincere. Cu ei nu trebuie să afișez o altă față. Ei te accepta așa cum ești dacă le oferi încredere în ei și iubire. Ei pot evolua și iți dau tot ce au mai bun dacă ești sincer și iubitor. Adulții, marea majoritate, preferă versiunea “diplomată”.
De-a lungul timpului în palmaresul școlii Star Best Kids s-au adunat multe premii și trofee. Care este cel mai important trofeu din punctul tău de vedere?
Sunt mai multe. Am participat la multe competiții și naționale și internationale cu mulți copilași. Nu aș putea alege unul anume dar cel mai satisafacator din punct de vedere personal este cel câștigat de nepoțica/fiica mea în anul 2021 la concursul Balkan Salsa Competition organizat în Bulgaria. A ieșit pe 1 din 12. Chiar a fost “bătălie” la acel concurs și l-a meritat din plin. A luat cel puțin 3 de 10 pe linie din partea juraților.
Ce beneficii aduce dansul în viața unui copil?
În primul rând disciplină. Sunt atâția copii care au mare nevoie de asta. Dansul aduce bucurie și cel mai de preț: sănătate! Ar mai fi și echilibrul emoțional, coordonare și nu în ultimul rand copiii cresc frumos, armonios, învață să funcționeze într-o echipa, să se susțină unii pe alții, să se bucure de reușitele lor și ale coechipierilor. Le dă un sentiment de mândrie și de dorință de a reuși lucru care îi va ajuta ulterior în viață. Vor avea șansa de reușită mult mai mare. Sunt mult mai încrezători. Se obișnuiesc cu sentimentul competițional, nu mai este un șoc pentru ei când ajung la vârste mai mari. Faptul că sunt recompensați prin medalii, diplome și cupe la concursuri după atâtea ore de muncă în sala de dans le dă sentimentul de reușită. Să nu uităm că tot prin dans învață ce este fair-play-ul.
Ești tipul de instructor care pe lângă partea de muncă și dedicare din sală, abordezi și partea distractivă de petrecere a timpului liber. Nu de puține ori, am citit postări ale tale din diferite locații, unde evident erai însoțită de cursantii tai. Cum reușești să împletești aceste două aspecte?
Atât de ușor! Copiii din sala de dans fac parte din viața mea. Mă implic în povestea fiecăruia dintre ei. Dacă unul are o problemă sunt printre primele persoane care află și încerc să îi ajut cum pot. Petrecând atâtea ore în sală cu ei ( părinții pe la ușă, asteptandu-i) este imposibil să nu devii prieten cu acești oameni. Și cu cine altcineva să-ți petreci timpul liber, să mergi la petreceri, să mergi în excursii, vacanțe dacă nu cu prietenii, familia?
Dacă te-am însoți pe parcursul unei zile obișnuite din viața ta, ce am descoperi? Cum se desfășoară o zi normal din viața ta?
Hmmmm… o zi obișnuită? Nu fac mare lucru. Dimineața gătesc sau fac curățenie în casă, în zilele în care nu trebuie să o duc pe Beatrice la meditații. În jur de ora 14 ajung la sala de unde nu mai plec până la 21-22. În fiecare zi am ore particulare până în ora 17. La ora 17:00 încep orele cu grupele mici, mijlocii și mari, în funcție de ziua respectivă. Cei mici sunt lunea și Miercurea de la 17, Mijlocii Marțea, Joia și Vinerea de la 17; iar cei mari sunt Lunea, Joia și Vinerea de la 19. Sâmbăta o petrec tot în sala de dans. De la 10 e grupa mică de salsa și de la 14 grupa mare de salsa. Între cele 2 grupe…. Tot ore, dar particulare. Duminica am ales să o petrec cu familia și/sau prietenii. În mare parte tot cu ei, dar nu în sală.
Seara ajung acasă, mâncăm (eu și Beatrice), facem un duș, verificăm teme și ….s-a făcut ora de somn. Ca orice om normal… rutină. Doar că e o rutină în pași de dans.
Cum s-a schimbat comunitatea în această perioadă pandemică și cum te-ai schimbat tu?
Eu, personal, am învățat să fiu mai înțelegătoare, mai iertătoare cu oamenii din jur și am învățat să apreciez și mai mult puținii prieteni care mi-au rămas, dar, nu în ultimul rând, mi-am întărit convingerea că familia primează întotdeauna.
Comunitatea…. Cred că la fel ca întreaga omenire. Sunt oameni care au învățat ceva din tot ce a încercat universul să ne spună în această perioadă și sunt mai mișto decât erau înainte dar…. Din păcate, sunt oameni care nu au învățat absolut nimic și au devenit mai răi decât erau. E clar că relațiile interumane nu mai sunt și nici nu vor mai fi cum erau înainte. Vin la sală copii efectiv speriați, le e frică să dea mâna cu mine să facă cunoștință. E de înțeles dar….mi se pare trist. De la îmbrățișări și pupicuri și veselie în sală am ajuns să ne fie frică să facem cunoștință unii cu alții…Trist! Dar asta e… Ne adaptăm. Nu prea avem ce face.
La fel și concursurile. Înainte dansam în primul rând pentru public și apoi pentru membrii juriului. Dansam pentru cele 10, 20 de secunde de aplauze de la sfârșitul momentului. Acum …dansăm pentru ….o notă care să ne arate clasamentul. Dar o facem în continuare cu aceeași pasiune. Mă bucur că s-a dat totuși voie să se facă aceste competiții. În prima perioadă recunosc că și eu și copiii eram debusolați. Simțeam că muncim…degeaba. Nu mai aveam un țel. Acum așteptăm cu nerăbdare următoarele competiții. Avem deja programate 2 în luna Martie și 1 în Aprilie. Când vorbesc de concursul din Aprilie mă refer la concursul organizat de către școala noastră de dans, SBK, și anume Sensation Best Cup, care va avea loc în București în data de 2-3 Aprilie 2022. Vom vedea ce mai urmează. Nu ne mai putem face planuri pe termen lung căci de….pandemie.
Eu te cunosc ca fiind o fire bătăioasă și determinată, însă este ceva ce ți-ai fi dorit să faci și nu ai reușit, din diferite motive și considerente?
Sunt multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le fac dar nu am renunțat încă la ele. Încă sper să le realizez.
Recunosc că, deși am foarte mulți copii la sală și Dumnezeu m-a binecuvântat cu 2 nepoței (pe nepoțică o cresc eu de la 3 ani), cel mai mult mă apasă faptul că nu am propriul copil, dar nici la asta nu am renunțat.
Ce crezi că este important să învețe despre el, un copil care vine la sala de dans?
Să descopere că încrederea în el este cea mai importantă. Când ai încredere în tine poți reuși orice iți propui. Să învețe să-și depășească propriile limite. Autodisciplina, să-și dezvolte propria personalitate și propriul stil de dans însemnând, totodată cunosterea sinelui. Să transforme mișcarea într-un stil de viață.
Care sunt virtuțile pentru care militezi?
Corectitudine, sinceritate, fair-play, recunoștință, perseverența, curaj. Sunt multe dar cam astea îmi vin în minte în acest moment….
Povestește-ne o amintire dragă sufletului tău!
Ca orice om am multe amintiri frumoase și dragi sufletului meu. Acum….depinde la ce vrei să fac referire. Am amintiri dragi cu familia, în special cu bunica pe linie maternă. Sunt amintirile din perioada în care făceam gimnastică. Amintiri dragi alături de colegele mele și de Dna Doina Firica, primii pași pe covorul de concurs, primii pași pe scena unui teatru alături de trupa de dans a teatrului de revistă Constantin Tănase.
Clipele de neuitat alatauri de Wilmark în numeroasele turnee în care am fost plecați.
Primul spectacol pe care l-au dansat elevii mei. Momentul în care am pășit pentru prima dată în propria sala de dans….. Sunt foarte multe amintiri plăcute și dragi sufletului meu. Nu pot alege una….
Ai un potențial creativ imens, așa încât ce ar trebui să așteptam de la tine, pe viitor? Care sunt proiectele tale pentru următorii 2 ani?
După o perioadă în care nu mi-am mai permis să-mi fac planuri căci erau date peste cap de pandemie parcă se întrevede o rază de speranță și pot începe să mă gândesc și la viitoare proiecte.
Coregrafii din ce în ce mai spectaculoase, chiar acum lucrăm la Eden Story.
Concursul de dans organizat de către școala de dans SBK respective Sensation Best Cup. Îmi doresc să crească atât ca și nivel competitonal cât și ca număr de participanți. Îmi doresc să ajungem la un nivel internațional.
Cantonamentele din vară unde îmi doresc să colaborez cu cât mai mulți profesori și de la alte școli de dans din țară și nu numai. Îmi doresc să fie un schimb de experiență atât pentru copii cât și pentru profesori. Cu toții avem de învățat și cel mai bun mod de a asimila cunostiinte noi este într-un cadru relaxat de vacanță îmbinată cu munca. Întotdeauna mi-a plăcut să îmbin utilul cu plăcutul.
Un mesaj pentru comunitate .
Continuați să trăiți viață în pași de dans! Mi se pare cel mai plăcut mod de a-ți petrece clipele pe acest pământ. Murim doar odată dar putem trăi frumos în fiecare zi. Mi-ar placea să nu mai existe atâta răutate printre noi. Să fim mai uniți în dans. Să învățam că progresul înseamnă să ne depășim pe noi înșiși și nu pe “rivalii” nostrii competiționali.
Asta ne învață copiii pe noi la fiecare competiție dar de cele mai multe ori profesorii sunt prea absorbiți de propriul success sau eșec, după caz, că să poată observa asta.
E atât de frumos să vezi cum niște copii de la două școli de dans concurente pot fi prieteni și se îmbrățișează și se îmbărbătează unii pe alții fără nici un gând ascuns sau murdar. Să mai învățam și noi adulții de la copii!
Multumesc!