Terapia prin dans (2)

Argumente pro și contra

Argumente pro

• Terapia prin dans propune o abordare holistică asupra vindecării, pentru că se adresează atât corpului, cât și stării mentale și emoționale a persoanei.
• Pentru că presupune activitate fizică, terapia prin dans ajută la eliberarea endorfinelor în creier. Endorfinele favorizează inducerea unei stări de bine. De asemenea, efectele pozitive se resimt la nivelul mai multor sisteme: respirator, circulator, musculo-scheletal. 
• Terapia prin dans este similara cu exercițiile fizice în ceea ce privește efectul la nivel fizic și psihic. Un studiu a arătat că dansul este mult mai puternic în îmbunătățirea stării de spirit și reducerea anxietății decât alte forme de terapie, activități sau exerciții. Participanți care sufereau de tulburări de anxietate au fost împărțiți în patru grupuri: un grup a practicat dans modern, al doilea grup a realizat exerciții fizice, al treilea grup a ascultat muzică, iar al patrulea a realizat exerciții de matematică. Rezultatele au arătat că anxietatea a scăzut doar în grupul care a dansat.
• Terapia prin dans ajută la exprimarea acelor persoane pentru care comunicarea verbală poate pune probleme: copiii, persoanele care suferă de depresie, autiștii, etc. De asemenea, poate fi utilă și atunci când unele sentimente sau trăiri nu pot fi exprimate verbal: frustrare, furie, durerea pierderii unei persoane apropiate etc. 
• Terapia prin dans nu implică efecte adverse, cu condiția ca mișcarea fizică să se realizeze la indicația și sub supravegherea terapeutului. Terapeutul trebuie să cunoască dinainte istoricul medical al pacientului și eventualele contraindicații pentru mișcare (diverse afecțiuni în care mișcarea nu este indicată). 
• Terapia prin dans nu se adresează doar celor care știu să danseze, ci și celor care sunt mai puțin îndemânatici și flexibili. Scopul nu este ca aceștia să devină experți în dans, ci pur și simplu să treacă peste barierele puse de comunicarea deficitară sau de sentimentele și situațiile negative pe care le experimentează, pentru a se putea exprima liber.
• În cazurile când este practicată în cadrul unui grup, terapia prin dans are rolul de a crea sau întări interacțiunile dintre membrii acestuia. Scanarea MRI a arătat că zonele creierului care sunt activate în timpul dansului la dansatori sunt similare cu ale celor care doar îi privesc pe aceștia, ceea ce constituie o explicație pentru îmbunătățirea stării de spirit în timpul dansului.

Argumente contra

• Unii critici consideră că terapia prin dans nu este altcve adecât sport, iar efectele nu merg mai departe de ceea ce obținem prin intermediul activității fizice, despre care se știe foarte bine că are rezultate benefice asupra corpului și a stării psihice a individului.
• Cercetarea de până acum privind terapia prin dans nu este foarte amplă și bine realizată, de aceea această formă de terapie trebuie realizată cu prudență în cazul celor care suferă de afecțiuni și tulburări serioase, iar efectele așa-zis pozitive trebuie privite cu scepticism dacă trec de efectul acivității fizice, până când rezultatele nu sunt nu sunt generalizate și acceptate de comunitatea științifică
• Cu toate că propune o formă de exprimare non-verbală, terapia prin dans poate fi dificil de realizat de către acele persoane timide, cărora nu le place să danseze, care capătă greu încredere în persoanele cu care interacționează sau care nu se simt confortabil în a se exprima în public, indiferent de modalitate.

Ce arată studiile ?

Terapia prin dans nu a beneficiat de un studiu intens, pentru a se vedea în ce măsură efectele benefice susținute de terapeuți sunt într-adevăr valide și așa-zisele rezultate pozitive sunt într-adevăr datorate dansului. Cele mai multe date au fost strânse în urma studiilor de caz și a rezultatelor raportate de terapeuți, însă pentru ca acestea să fie unanim acceptate și recunoscute este nevoie de teste clinice bine realizate din punct de vedere metodologic.

Iată în continuare câteva studii și analize ale unor cercetări realizate până acum:

Într-un studiu realizat asupra unor femei care s-au vindecat de cancer la sân și care au urmat ședințe de terapie prin dans s-a observat faptul că articulațiile umerilor au căpătat o mai mare mobilitate, iar la nivel psihic percepția corporală s-a îmbunătățit semnificativ, comparativ cu persoanele care nu urmaseră terapia prin dans.

Într-o meta-analiză a studiilor care au folosit terapia prin dans ca tratament (principal sau adjuvant) a diferitor afecțiuni, s-a ajuns la concluzia că terapia prin dans ar putea prezenta potențial terapeutic, însă rezultatele studiilor nu au fost obținute prin metode experimentale riguroase. De aceea, oamenii de știință recomandă atât realizarea mai multor teste clinice pentru validarea rezultatelor, dar și o precauție a celor care realizează această formă de terapie și a celor care se îndreaptă către ea. 

Institutul Cochrane a realizat o analiză a studiilor care au vizat terapia prin dans în cazul bolnavilor de schizofrenie, însă din șase astfel de cercetări, doar una a fost considerata a fi validă din punct de vedere al metodologiei utilizate. Acesta a împărțit participanții în două grupuri: unul a urmat terapie prin dans timp de zece săptămâni, celălalt nu. Rezultatele au arătat o îmbunătățire la nivelul stării mentale în cadrul grupului care a beneficiat de terapia prin dans. Cu toate acestea, până la finalizarea studiului o parte dintre participanți au fost pierduți (au renunțat, nu au mai fost interesați etc), de aceea nici pe aceste rezultate nu se poate pune mare preț, necesitatea unor studii suplimentare fiind imperioasă. 

Un alt studiu clinic, realizat în Germania, și-a propus evaluarea terapiei prin dans în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții. Participanții erau persoane care se confruntau cu stres la locul de muncă, anxietate înainte de examene, stres legat de relațiile interpersonale sau cauzate de anumite evenimente și situații din viața lor (relocare, divort, pierderea unei persoane dragi etc.). Rezultatele au arătat că atât pe termen scurt, cât ți pe termen lung s-au obținut îmbunătățiri la nivelul relațiilor sociale, sănătății fizice și calității vieții în general în cazul celor care au avut parte de terapie prin dans.

Sursa : Costin Oana – site www.romedic.ro